Când vine vorba de exprimat opinii politice, George Scripcaru și Adrian Veștea par că joacă într-un film mut. Un film de epocă, în care toată lumea vorbește, dar ei mimează. Dacă ar fi fost la o ședință de mimă, probabil luau premiul I. Din păcate, vorbim despre alegeri prezidențiale, nu despre un concurs de pantomimă.

Tăcerea e de aur… sau doar o strategie de a nu supăra pe nimeni?

România fierbe, candidații se aliniază ca la startul unui maraton politic, partidele se repoziționează, influencerii politici își dau cu părerea, vecina de la 3 și-a pus deja poza cu candidatul preferat pe Facebook. Și totuși, în tot acest vacarm democratic, George Scripcaru și Adrian Veștea… nimic. Niciun cuvânt, nicio postare, nici măcar un “like” fugar.

Parcă ar fi într-un retreat de meditație politică în vârful Tâmpei, cu telefoanele în modul avion și cuvântul “președinte” trecut la spam.

De ce tăcerea? Se pregătește ceva? Sau doar evită “like”-urile greșite?

Unii spun că așteaptă momentul oportun. Alții cred că nu vor să se asocieze cu niciun candidat până nu e clar cine are cele mai mari șanse. E genul de strategie “hai să vedem cine câștigă și apoi spunem că-l susținem din prima”.

E și un pic de talent aici – să fii lider local, cu influență, dar să nu scoți un cuvânt fix când electoratul așteaptă poziționare. E ca și cum Messi ar refuza să spună la ce poartă vrea să tragă.
Interesant este că Adrian Veștea are o relație excelentă cu Ilie Bolojan, unul dintre cei mai influenți și respectați lideri ai PNL. Un om care nu se ferește să spună ce gândește și care a înțeles că în politică, lipsa de poziționare e tot o formă de lașitate.

Veștea, aflat într-o poziție de conducere în partid, cu o vizibilitate națională, ar fi trebuit să fie printre primii care explică electoratului brașovean de ce PNL face această alegere. În schimb, pare că joacă un rol secundar într-o piesă în care ar fi trebuit să fie lider de opinie.

Concluzia?

Nici eșecul PNL în Brașov la locale, unde partidul a pierdut procente semnificative față de alegerile anterioare, nu i-a determinat să iasă cu o analiză sinceră sau o strategie nouă. În schimb, continuă cu aceeași rețetă: tăcere, ambiguitate și mimarea implicării.
Dar politica nu se face cu tăcere. Se face cu asumare. Cu direcție. Cu răspunsuri. Iar dacă Scripcaru și Veștea cred că pot conduce prin absență, fără să deranjeze, fără să riște, doar pentru că „încă” au voturi, s-ar putea să afle curând că electoratul s-a maturizat mai repede decât calculele lor de birou.

Pentru că, în politică, cine tace prea mult, dispare liniștit.

Poate George Scripcaru și Adrian Veștea cred că alegătorii sunt prea ocupați cu grătarele și Netflixul ca să observe tăcerea lor. Sau poate se bazează pe vechea zicală: “Cine tace, nu greșește”. Problema e că, în politică, cine tace… pierde. Sau cel puțin, devine irelevant.
Până una-alta, rămâne de văzut dacă vor scoate un sunet sau vor rămâne campionii naționali la “tăcut cu stil”.
Tăcerea lui Veștea și Scripcaru nu e doar o gafă de comunicare. E un semn că pentru unii, curajul de a spune ce gândești e negociabil. Într-un moment în care țara are nevoie de claritate, liderii PNL Brașov aleg cea mai comodă formă de implicare: absența.

Dar alegătorii văd. Și rețin. Pentru că atunci când partidul tău vorbește, iar tu te faci că plouă, nu mai ești lider. Ești doar decor.

Poza preluată de la evz.ro.

Cel mai scump bilet din România, cel mai ieftin respect pentru cetățean.

În timp ce alte orașe mari din România se zbat între promisiuni și implementări parțiale ale unui transport public civilizat, Brașovul a reușit să dețină recordul pentru cel mai scump bilet de transport public din țară.

Nu pentru un serviciu premium. Nu pentru confort la nivel european. Nu. Ci pentru un sistem care funcționează lent, vine rar și uneori nu ajunge deloc.

În București, călătoria costă 3 lei. În Cluj, 3,5 lei. În Iași și Timișoara, 2,5 lei. În Brașov – 5 lei. De ce? Pentru că se poate. Pentru că nimeni nu întreabă suficient de insistent unde se duc banii și ce se întoarce în schimb.

În București, călătoria costă 3 lei. În Cluj, 3,5 lei. La Iași și Timișoara, 2,5 lei. În Brașov – 5 lei. De ce? Pentru că se poate. Pentru că nimeni nu întreabă destul de insistent unde se duc banii și ce se întoarce în schimb.

20 de ani de creșteri de prețuri. Zero ani de reformă reală

Între 2005 și 2025, biletul s-a scumpit cu 300%.